Încărcat de

Pierde greutatea la mijlocul treizerii, Revista Feed Back nr.3-6, 2020

Vasile Conta nr. Şi dintotdeauna nici o admiraţie n-a întrecut ceea ce numesc aristocraţie spirituală, mult deasupra şi total deosebită de banala aristocraţie telurică ce-şi pune în faţă nobleţea sîngelui şi a titlului. Cu riscul de a părea vetust pentru aceste timpuri postmoderne, voi spune că ader la punctul de vedere al lui Platon din Republica, privind Poetul şi ros- turile sale.

Este o concepţie cu totul magică asupra poeziei şi poetului căruia îi intuieşte mişcarea şi ritmul vitalvenită dintr-o viziune primitivă asupra fenomenului, ştiut fiind pierde greutatea la mijlocul treizerii, în Banchetul, poezia se referă şi la muzică, artă tot a ritmului şi armoniei.

Nu vom lua în discuţie în această scurtă dizertaţie a noastră ideea alungării poetului din cetatea pe care o proliferează Platon, ultimul interpret al gîndirii magice. După concepţia magică, dar şi cinic exclusivistă a lui Platon, a urmat, cum bine ştim, analiza ştiinţifică, raţionalistă a lui Aristotel din Poetica, unde se emit precepte şi apar regulile artei. Atunci cînd vorbim despre demnitatea expresiei artistice şi, mai ales, despre dem- nitatea artistului, trebuie să luăm pierde greutatea la mijlocul treizerii considerare singurătatea sa.

E un fapt bine stabilit că nu există operă autentică în afara lumii. O operă de artă, o adevărată operă e autarhică şi conţine mari energii care acţionează asupra conştiinţei. Nici nu s-ar putea altfel. Să ne închipuim o carte necitită timp de cinci sute de ani.

  1. Cele mai proaste de a pierde in greutate
  2. Luis Powels Jaques Bergier Dimineaţa Magicienilor
  3. Slimming bar
  4. Corpul slim fajas columbianas
  5. Pierdere maximă de greutate posibilă într o săptămână
  6. A fi mai bun dac minile melc s-a cepe s munceasc, s fac ceva folositor, s se cufunde n adncurile fiinei i s reverse o un izvor de bu ntate i pace.
  7. Predarea se bazează pe Lao Tzu. Principalele idei ale filozofiei Lao Tzu. Predarea Lao Zi.

E un obiect mort, ea nici nu există. Ideea că literatura e o zonă superioară şi pură, opusă lumii, e de natură romantică.

Realitatea e că artistul nu se poate, niciodată, rupe de lume. Se spune că un scriitor este cu atît mai mare cu cît îşi suportă mai bine singurătatea.

pierde greutatea la mijlocul treizerii

Prin urmare, orice scriitor e o sumă de singurătăţi dăruite socialului. Fără unica libertate a izolării - adică a retrăirii imaginare a pierde greutatea la mijlocul treizerii - nu poate să se ivească opera: fără operă, devenită fapt public, nu se poate naşte artistul însuşi. Paul Valéry, una din marile conştiinţe ale secolului XX, spunea despre artist Le Solitaire că este o specie dincolo de demenţă.

Dacă luăm în seamă conceptul de operă deschisă al lui Umberto Eco, spunem, odată cu el, că orice operă se continuă în cititor sau, mai precis, ea se naşte din nou, odată cu fiecare cititor în parte şi în multe privinţe abia acum, cedată mulţimii, ea, opera, ia fiinţă cu-adevărat.

Şi am ajuns la un fapt care s-a demonstrat de la sine: artistul mare, artistul adevărat este - prin operă - expresia cea mai înaltă a colectivismului uman. El este, tocmai de aceea, un inamic nede- clarat, veşnic real al solitudinii pe care şi-o doreşte atît de mult ca artist, dar pe care şi-o desfiinţează brusc cu produsul singurătăţii lui - opera.

Roșu tripitard Parrot - Copilul mâinilor umane

Dar singurătatea creatorului este o sărmană contradicţie de termeni sau, şi mai drept, ea nici nu există. Fiindcă rezultatul este o erupţie în plină stradă. Deşi subiectul acestui scurt excurs nu priveşte receptarea, nu uităm o clipă faptul că arta şi artistul sînt legaţi de social, iar Mallarmé nu greşea când spunea că într-o societate fără stabilitate nu poate exista artă stabilă sau distinctă. Dar, vorba bunului Creangă, ajunge un par la un car de oale!

Disertînd în acest fel, pot păţi ca teoreticienii care se învîrt, de cele mai multe ori, în jurul textelor şi ideilor pre- cum Don Quijote în jurul morilor de vînt, impunîndu-şi, prin studii şi cărţi, atitudini epis- temologice, teorii şi detoxifiere slabire rapida, poetici generative transformaţionale sau ilocuţionare, socio- poetici etc.

Devine tot mai clar faptul că doar de sine depinde statutul poetului în social. În acest lucru constă libertatea ca fiecare să scrie ceea ce îi cere propria sa natură». Adică libertatea de a fi el însuşi. Perfect de acord, pentru că în ce priveşte socialul, peripatetizînd prin Grădina patologică a lumii, orice poet visează la lumea ideală, paradisiacă prezisă de Isaiia, în care lupul va convieţui cu oaia, leopardul va dormi alături de ied, iar leul se va hrăni cu fîn asemenea boului.

Pe mai toate planurile. Fără cititori, scriitorul nu e nimic. Scriitor e cel pierde greutatea la mijlocul treizerii a pierde greutatea la mijlocul treizerii o Ciprian MITOCEANU povestire dar are măcar doi-trei oameni care pot spune că au citit-o şi le-a plăcut şi nu cel care are Pierde greutatea la mijlocul treizerii trecute am asistat — la nivel virtual, o bibliotecă ticsită cu cărţi pe care le-a semnat desigur, că de asta există internet — la o dispută dar pe care îi este greaţă să le citească el însuşi.

Dar au pretenţii pierde greutatea la mijlocul treizerii sincg.

Bine ați venit la Scribd!

Omul nu numai că se întreabă dar şi dă scriitor. Cât timp îşi ţin manuscrisele în sertar răspunsuri pertinente la marea întrebare a scrii- nu deranjează pe nimeni. Dar când au pretenţie torului român şi nu numai a lui.

De ce nu vând de la cititor… Ei bine, atunci se schimbă treaba. Pur şi simplu, nu ai şi mai ales bine ancorată în realitate. Perfect de voie să-i critici părerile. El dă banul pe carte. O acord cu ce spune Assassin. Ochi larg căscaţi şi citeşte. Dacă-i place, mulţumire mai mare nu un deosebit simţ al perspectivei.

Lao Tzu - "înțelept mai în vârstă"

Dar să vedeţi ce există. Asta e adevărata mulţumire după care tre- polemică a ieşit la subsol, adică acolo unde se buie să tânjească scriitorul. Aprecierea cititoru- afişează comentariile. Mă cam mâncau palmele lui. Restul nu contează. Sau, bine, contează, dar să mă implic dar mi-am propus de ceva vreme să mai puţin. Dacă nu-i place şi o aruncă în primul n-o mai fac. Îmi haleşte timpul şi-mi strică buna coş de gunoi, e dreptul lui.

pierde greutatea la mijlocul treizerii

Cititorul e autoritatea dispoziţie, nu de alta, dar există oameni care, pur supremă în materie de citit. Scriitorul nu. Nu există nesimţire mai mare decât să încerci Dar, pe de altă parte, iată că o întrebare să-i explici unui cititor de ce trebuie să-i placă o pagina duce la o alta. Cât de mult contează citito- anume carte. Lui îi place şi gata. Sau nu-i place rul? Nu de alta, dar se pare că unii au ajuns să-i şi gata. Drumuri diferite, acelaşi final despre 3 minimalizeze valoarea, să nu i-a conştientizeze asta cu altă ocazie.

De vreme ce omul e capabil sau chiar să i-o conteste. Ba, dacă se poate, să-l să citească şi are suficient discernământ să pierde greutatea la mijlocul treizerii aplicația de calendar de pierdere în greutate lunară scoată pe scriitor vinovat pentru faptul că scri- pere o carte de pe raft, categoric e capabil să-şi itorul vinde sau, mai ales, nu vinde. Îi poţi Fiecare are dreptul la o părere şi, mai ales, băga pe gât o carte, s-au mai văzut cazuri, dar trebuie să fie capabil să admită că pot exista şi sub nicio formă nu-i poţi băga în cap o părere.

Îi alte păreri. Părerea mea vizavi de subiectul cât place cartea pentru că-i place lui, nu pentru că-ţi de important este cititorul e favorabilă celui place ţie că ai scris-o şi ai aceleaşi aşteptări.

Pentru că nu putem Pe la amerindieni era cum de grăsime arde repede credinţa că un vorbi de scriitor dacă nu există cititor. Cititorul lucru trăieşte atâta timp cât cineva îşi aduce este cel care asigură existenţa scriitorului.

Poate aminte de el. La fel e şi cu scriitorul. Există doar că nu financiar; în România e cam greu să-ţi cât i se mai citesc cărţile. Indiferent că se mai câştigi existenţa din scris; motive sunt destule află sau nu printre noi.

Dar ultimul vinovat pentru această situa- în faţa cititorului. Dacă am scris ceva care să-i ţie este cititorul. Dacă l-am dezamăgit e numai Cititorul este cel care asigură existenţa şi numai vina mea.

Viața îl bate pe Caragiale. Pe alții, însă, care sunt spectatorii acestui tir de praștii cu nervii, îi bate rău de tot. Și libertate.

Mai mult pe subiectul §1. Caracteristicile formării statelor grecești:

Și eliberare. De sau publice, de sănătate. Sau să nu fi avut de pagube cu față umană. Ar trebui început prin a defini, poate, Interesul național. Eu aș risca să încep cu Astăzi m-am gândit că balada două cuvinte: sănătate și pace. Ce urmează, unor megieși, își găsește — în istoria romanilor este specific național Între Imperii la proiecte diseminate prin teroare asomarea de-a stânga și de-a dreapta, păstorii României porcului, gripa aviară, gripa porcină, ebola, legi crucificate.

Care s-au întors în pământul care paranoice, neuroparlamentarii, moneda hunică, i-a ridicat, pentru ca el să nască, din cenușă și când e vorba de viață, oosoare căzute din ceruri moarte, nunțile românilor cu cerul, o eter- peste biserici, cimitire, mânăstiri, și - remember nitate.

S-au utilizat pistoane de vopsit de ultimă generație, dotate cu cele mai rapide rafale, și cele mai fine, perfecte pierde greutatea la mijlocul treizerii nepi- eritoare vopseluri, care — după spusele tutror campuionilor modnaili consacrați — nu vor cădea - firește, jos — de pe obraz, niciodată.

Fata să câștige miza toată. Pierde greutatea la mijlocul treizerii aceasta, pen- tru a mai lua și ceva, în plus, pe eternitate. Regretul nostru rămâne acela că nu s-a zburat cu pistoanele acelea. Încet, la nivel de cetățean. Sau în grupuri de doi, sau trei.

Mă rog, cât are familia. Pentru început. Apoi, pe empatii familiare. Apoi, o folie cenușie, aplicată pe garduri, sau maro, sau altă culoare, după caz, nu mai necesită nicio revopsire, timp de multe sute de ani.

Ăi cere alte mari energii de ars. Să spui drept, dorința aceasta de a Ce se vopsește pe manual, merge încet, ca bro- lua examenele cu orice preț, din partea unor asca țestoasă, poate, dar… știți fabula cu broasca repetenți atroce la toate normele morale, în țestoasă și cu iepurele?

pierde greutatea la mijlocul treizerii

Să v-o spun în rezumat. Omul nou, Domnul Goe, trebuie să trea- tot ce face universal. Și doar dă din cap… că neapărat clasa. În Noua Ordine Mondială. Atunci va veni și Mesia pe pământ, și, în extazul Clerului de pretutindeni, strâns unit ca un pumn de fier în jurul lui, al turmei de elite pagina rumegătoare a Omenirii, și al porcimii selectate 5 Darwinist, prin frică și eutanasie, i-o va trage în cur. Purificată prin sodomizare divină, toată Omenirea va urca la ceruri, în Raiul tuturor posibilităților.

Ia-ți permisul de negare și umblă, umblă, în șosetele tale largi, cu urechile acoperite rusește. Aerul surd din pierde greutatea la mijlocul treizerii clămpăne. E patronul nostru. Ne plătește prea puțin. Cândva o să ne dea afară. S-a aprobat câte un bărbat pentru fiecare cădere pe gânduri a unei femei mângâiate spre apus de nesătule contururi care-i așează pulpele regulamentar pe asfalt.

Cu ochii lipiți, Suntem prinși, ca în burta unui pește, repet drumul lung al mamei către mine.

Calaméo - Revista Feed Back nr,

Totul se schimbă după cum alunecăm peste lucruri dorite. Mai trage o umbră, ca un loz în plic. Dragostea, felii-felii. Să-ți mai dau? Când să-mi iau urma adevărată, Una mie, una ție. Să înșfaci proptit deja între colți, Tu pe mine sau eu pe tine. Lângă aura mămășigii Hai, hai să nu murim până atunci. Acum e momentul momentelor: hai să ne mai jucăm puţin de-a pârjolul. Poetul este pasionat de folclor, de vechi ziceri şi cântece.

Între faptele Raul Constantinescu rămâne constant la zi ale omului şi mit pendulează opera lui Raul crezului său: poezia poate fi un loc unde sufletul Constantinescu. El zice poemele, vulcanul de evadează în etern. Volumul de versuri Periplu cuvinte revarsă lava de idei, pierde greutatea la mijlocul treizerii este uneori prin neant Bucureşti: Editura Tracus Arte, aridă, aspră, fondul este adânc, fulgere străbat este o antologie de poeme mai vechi şi cuvintele, lumini ciudate, vorbele se leagă mai noi, poeme inedite, în regia autorului care unele de altele într-un ritual riguros, solicitând s-a străduit să actualizeze mesajul şi să ridice disciplina spirituală a cititorului.

Labirintul pare versul la nivelul pierde greutatea la mijlocul treizerii al inspiraţiei autentice. Viaţa a fost pentru poet locul în din labirint Sublim femininul Viziunea poetului este una profundă, II.

După ultimul Babel mesajul nu este comod, livrescul este depăşit III. O lumină de începuturi pulsează în Toate probează preocuparea pentru poeme, ritmul este unul vechi, autentic, imn, esenţe, se întrepătrund concepţii teologice, colind, psalm, cântec şoptit, imprecaţie, o viaţă artistice, ştiinţifice, estetice. Femininul se dezvăluie ca frumuseţe desăvârşită, femeia perfectă nu are corp, există un cântec ce generează iubire din iubire, toate duc la relaţiile primare, de la început de lume, există o foame în fiinţa omului greu explicabilă, ceva cheamă, pendulează între neant şi zbor interior, iubirea nu are limite, femeia şi bărbatul fac parte din monadele universului, până la urmă iubirea este sublimă, rămâne: miere, lumină, pelin, un cântec de început de lume, o privighetoare cheamă, cheamă Aici poetul este lucid, acceptă n-ai fi fost se vor risipi

pierde greutatea la mijlocul treizerii